sâmbătă, 31 iulie 2010

living in a nation of plastic people

nu mai stiu ce e cu mine.ma invart intr un cerc vicios si pierd notiunea timpului de fiecare data cand vorbesti cu mine de parca as fi ultimul om. nu ma simt bine si nu am stare deloc.vreau sa fie totul ca la inceput. nu ne e bine..nu ma mai iubesti si nu iti mai pasa de mine. acum sunt un monstru care face numai lucruri rele.nu ma recunosc ma pierd si uit de ce a fost si de ce sunt.viata e o curva...cum spunea cineva si acum am ajuns la acele vorbe si stiu ca atunci cand viata se dovedeste a fi de doi bani trebuie sa mai bagi cativa bani in cont si sa mergi sa te simti bine sa uiti de greutati. aseara m am simtit bine pana sa te vad si sa incepi cu teoria ta nesfarsita. Pentru ce sa imi tarasc sufletul in gauri nesfarsite si pentru ce sa plang.


ajuta ma sa depasesc aceasta prapastie si sa trecem cu bine de ea.am fost ceva aproape de perfect si ne a fost bine eram fericiti si visam frumos apoi au aparut dicutiile certurile si indiferenta.
FRATE daca te iubesc de ce nu vrei sa raspunzi apelului insistent care suna zilnic la poarta sufletului tau. Va fi bine. si sper...pentru ca speranta moare ultima .

TE iubesc si atat. nu e obisnuinta...nu e obsestie ...nu e disperare...ci dragoste pura. ofera mi si tu macar jumatate din ce iti ofer eu si o sa ne fie bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu