duminică, 6 iunie 2010

A uitat sa viseze si a uitat cat de frumoasa e viata, cum o simpla raza a soarelui o bucura dimineata, cum cafea de dimineata o inviora si se pregatea sa plece cu fetele in oras. A uitat ce era important in viata ei, a uitat de ea, e pierduta intr-un infinit intunecat si asteapta o luminita sa o trezeasca , vrea sa fie puternica. Spera la ceva mai bun...spera la ceva ce nu exista....viseaza la fericire. Acum dupa ce a trecut prin furtuna, spera ca se va sfarsi cu bine, si ca v a iesi soarele. I a fost greu... a fost singura...si le a depasit...pentru ca a fost puternica si a invins.....ea e vecina mea de la 5 care mereu ma asteapta pe la ea sa imi povesteasca prin ce a mai trecut. Mereu mi a fost draga, pentru ca stiam cat sufera, i am vazut lacrimile desi nu se iveau pe obraji, erau atat de sincere. M am gandit mereu ce as fi facut daca as fi fost in locul ei... mi ar fi fost greu si as fi fost pierduta