luni, 4 aprilie 2011

mai sunt si eu pe aici...

Totusi, am si eu un suflet, nu pot mereu sa fiu de piatra si sa ma incadrez in normele impuse de societate. Mereu sunt criticata,certata si invinuita. Ori scriu prea dramatic, ori iubesc prea mult, ori plang, ori rad...mi se spune ca nu fac ceea ce trebuie, dar atunci cand am nevoie de cineva sa imi fie alaturi, mereu lumea se retrage, fiecare cu probleme sale personale. Stiu ca gresesc prin faptul ca imi pun speranta in cei care ma inconjoara, dar asa m-am invatat...un prost obicei cei drept. Si pe langa toate care le-am scris, ar mai fi ceva de adaugat...tu? ce mai faci? Te caut pe strazi ,nu te gasesc, te caut in visele mele si acolo totul e ca la inceput. Si cand vreau sa te sun ce sa fac? Cum sa opresc Pamantul ca sa ma arunce la destinatie? Cum sa fug dintr-o lume atat de haina? Unde esti? Stai si imi citesti blogul, observi cum ma "dau cu capul de pereti" si tu te bucuri de viata ta linistita, dupa ce te-ai spalat pe maini. Cine stie..poate a avut balta peste...si ai prins altul...de data aceasta, poate chiar pe cel de aur. Sper ca te simti bine. Caci eu nu...

the same shit

Acelasi decor,acelasi scenariu, aceleasi gesturi, aceleasi actiuni repetate la infinit. Doar actorii se schimba. Scena le este deschisa pentru a juca o noua piesa la buget redus. Publicul devine plictisit si incepe sa comenteze actiunea de pe scena, incercand sa vada toate greselile facute de actori. Nu as putea sa imi inchiui viata trista de actor, cum accepti fiecare critica , acceptand greselile facute si actionand pozitiv. Increderea de sine se dobandeste prin remarcarile facute de audienta.

duminică, 3 aprilie 2011

happy endings?

Not so sure about it. Chiar in seara asta m am uitat la o comedie romantica, love, feelings, bla bla... atat timp cat joci un rol si porti o masca, totul merge perfect. Destinul, detaliile spectaculoase au efect in spatele unui scenariu, cat despre viata reala, "lucrurile dragute", "intalnirile intamplatoare" si "accidentele" au loc fara pic de semnificatie.In film protagonistii lupta,risca pentru "ei" iar in viata reala unul dintre cei "doi" renunta, de ce sa fie el/ea cel care sa sufere,mai bine sufera "celalalt". True love it's not happening, happy endings either..that's the ugly truth.

ai grija ce iti doresti..

As scrie atat de multe randuri, dar momentan mi am pierdut toate cuvintele. Ceea ce vreau sa lamuresc e faptul ca nu totul e despre tine.....le mai am si eu pe ale mele. In ceea ce ne priveste pe noi, all is crystal clear. Tu ai ales ce ai vrut si eu am ales alta varianta mult mai buna. M am ales pe mine. Sunt bine.
Am ramas doar eu, o casa goala, melodia pe repet si amintirile din 92' pana cum....

si deja ma simt mult mai bine.

Se pare ca acea carte pe care o citeam,avea o folie de protectie si nu mi a permis sa citesc mai departe, ii era frica sa nu fie rupta sau patata. Am fost incapanata si am incercat sa decopar mai mult, dar din fericire, s-a inchis cartea si n-am mai fost nevoie sa o inchid singura. Oricum ultimele 2 pagini au fost de-a dreptul plictisitoare si neinteresante. Morala: Coperta si introducerea pot fi inselatoare ,dar in final se dovedeste a fi la fel de banala ca si celelate carti citite inainte.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

ganduri spuse.

Nu are rost sa iti vorbesc si nici nu am curaj. Mi-e dor de tine si nu ma simt bine deloc. Am senzatia ca nu am consumat relatia in toate priviintele ei. De ce acum? Nu stiu daca si tu te gandesti la mine-pun pariu ca nu o faci. Iti este bine: activitati, prieteni adevarati in jurul tau care te sustin si te fac sa te simti bine. Vreau sa te sun, vreau sa iti spun ce am de zis. Dar stiu ca e tarziu. Stiu ca nu mai vrei sa auzi de mine. Pareai special, ca nu esti la fel ca restul si ca nu ai sa ma dezamagesti, dar uite ca asa ai facut. Incerc sa accept adevarul,chiar daca e greu. Nu mi-am revenit. Nu am stare in casa, nu pot sa ma concentrez, nu pot sa scriu, nu pot sa mananc. Vreau sa te caut pana te gasesc,dar nu asa cum esti acum, ci asa cum erai. Totul era bine...atunci ce a declansat raul? Timpul vindeca toate ranile si asa sunt de plictisita de specia masculina incat nu am nicio tragere de inima sa ma mai bag in "relatii", "distractii" ,"aventuri".Sentimentele sunt cea mai dura arma. Tot ce am in minte e un covor de amintiri facut din cuvinte, sunt fragmente diluate fata de ce am pe suflet.Dar cu toate astea nu pot sa trec peste.

  • Hai sa procuram ingredientele speciale pentru impacarea noastra:


  1. Fulala

  2. Capsuni

  3. Ciocolata

  4. Magura-Lapte si Miere

  5. Take my breath away

  6. O casa mare

  7. O vacanta

  8. Soare

  9. Piscina

  10. Incredere-ca poate fi mai bine

  11. Multaa dragoste

  12. Multa energie

  13. Mult entuziasm

  14. Spontanietate

  15. Jocuri dragalase

  16. Pasi mici dar siguri

  17. Tu

  18. Eu...................................................si abia atunci totul va fi "coco":x