A pus punct. Si-a strans lucrurile si s-a indreptat spre usa. L-am prins de mana incercand sa il opresc.Asteptam o explicatie. Si tot ce a putut sa imi spuna a fost "asta e". O lacrima pe obraz imi trada sentimentul din inima. Desi stiam ca asa e mai bine,simteam ca ne-am distantat si ca nu mai e totul cum a fost. A inchis usa si m a lasat intr-o casa goala,dar totusi plina de amintiri. Si ce e mai amzant,e faptul ca si-a lasat cainele la mine. S-a spalat pe maini, crezand ca in dragoste asa e cel mai bine,sa pleci fara sa dai prea multe explicatii. M-am dus in bucatarie sa imi aprind o tigara,dar atunci cainele a inceput sa latre la mine. Nu stiam ce vrea, ce simte?! Oare avea acelasi sentiment ca si mine,se simtea dat la o parte, parasit la fel ca si mine , auzind doar doua cuvinte. Nu stiam pe cine sa plang de mila,daca pe mine sau daca pe el. Am adormit pe coltarul din bucatarie, unde obisnuiam sa ne petrecem vinerile. Ma tinea in brate si imi soptea la ureche ca totul e bine,ascultam muzica si serveam un pahar de vin rosu. Ambienta era una de vis, ne placea sa ne imaginam viitorul impreuna. M-am trezit din starea de visare, era ora 5:03. Ciudata ora, avand in vedere ca asta era data in care m-a tinut pentru prima oara de mana. Il astept si acum sa aud mai mult de la el plus ca si-a lasat si cainele aici. M-a dezamagit...
Îmi pare rău... ştiu cum e să fii dat la o parte. Măcar noi nu apucasem să ne luăm şi câine, deşi vorbeam despre asta. Şi măcar tu ai apucat să-l mai ţii pentru o ultimă oară de mână, eu n-am mai avut şansa asta. A plecat într-o călătorie promiţându-mi că se va întoarce repede şi nu a mai venit înapoi. Ne-am despărţit la telefon. Acum sunt într-o casă mare şi goală singură, înconjurată de lucrurile lui (încă nu şi le-a luat) şi de amintirea sa.
RăspundețiȘtergereDragostea nu e nicodata "dreapta" . Si ca despre baieti, oricat ne critica ei pe noi...tot ei sunt cei care ne "calca" in picioare
RăspundețiȘtergereena, astăzi ne spunea la curs profa de psihologie evoluţionistă, că dintr-un studiu efectuat în 2007 în România pe matrimoniale, s-a constatat că femeile de 30-35 de ani sunt cele mai căutate şi apreciate şi sunt conştiente de valoarea lor, femeile de 40-44 de ani nu sunt la fel de căutate, dar ele sunt foarte selective, supraestimându-şi valoarea, iar bărbaţii...
RăspundețiȘtergereBărbaţii, indiferent de vârsta, statutul sau calităţile lor, ei întotdeauna se supraestimează.
Mie mi-a înseninat ziua studiul acesta. :)
Foarte interesant, cand mai aflii ceva la curs, poti sa imi mai scrii, imi place sa aflu cat mai multe lucruri noi. App mie mi-a tecut durerea, ma simt mult mai bine, nu m-a meritat. Sper ca si tu esti mai bine. Nu merita nimeni lacrimile si nervii nostrii.
RăspundețiȘtergereLa mine e un mixt ciudat intre calm şi zbucium, bine şi rău, gol în stomac şi certitudinea că e mai bine aşa. Te îmbrăţişez cu drag, Ena :)
RăspundețiȘtergere