-ma simt ciudat, am o senzatie de dezamagire combinata cu frica. nici nu am cuvinte sa descriu aceast sentiment dezamagitor de singuratic. mi e frica sa aflu adevarul din inima mea, mi e frica de nestiut. am dezamagit persoane dragi, am fost dezamagita la randul meu , am plans , am facut oameni sa planga si am suferit.
-nu cred ca am avut vreodata o dorinta mai mare decat sa am parte de iubire, de o iubire pura si fara pic de interes. mi am dorit cuvinte soptite la urece spuse din inima si mi am dorit sa fiu tinuta in brate atunci cand plangeam, dar in viata nu ai parte mereu de ceea ce iti doresti.
-azi aflu adevarul despre trecutul de mult incheiat si doare sa aflu ca cei care erau departe , azi sunt mai aproape decat mi am imaginat-doare sa nu stii de ce ai fost parasit ...
-mi a spus cineva nu de mult ca atunci cand esti ranit de persoanele care le iubesti plangi si suferi, asa am realizat ce se intampla in interiorul meu, la cine tin cu adevarat si la cine nu.
-traim intr-o lume insensibila, bazata pe bani si interese, n avem pic de mandrie si respect fata de cei din jur si cel mai important fata de noi insine! ne prefacem cu atat de multa usurinta si jucam roluri, purtam masti si aparem pe scena cu zambete si priviri false. sentimente si cuvinte spuse cu atata usurinta fara sa fie simtite . si eu fac parte din acest circuit nefast-dezamagind si fiind dezamagita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu